Un sfânt isihast, ale cărui moaşte se găsesc în Bucureşti, a fost inclus în calendar - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Un sfânt isihast, ale cărui moaşte se găsesc în Bucureşti, a fost inclus în calendar

[2022-07-07]
de Ştefana Totorcea

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 5 iulie 2022, a aprobat textele Sinaxarului, Acatistului şi Slujbei Sfântului Cuvios Varsanufie de la Optina, cu zi de sărbătorire în 1 aprilie. Un fragment din moaştele sale se găseşte la Biserica Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia” din Capitală.
Sfântul Varsanufie, ca toţi părinţii de la Optina, a dobândit darul înainte-vederii şi al tămăduirii bolilor fizice şi psihice ale oamenilor. Ucenicii săi au dat mărturie că le amintea şi păcatele nespuse la spovedanie.
Spunea că cei care citesc cu evlavie Vieţile Sfinţilor, pe care şi el le iubea, au mult de câştigat.
„Există trei stări ale sufletului: arzătoare, caldă şi rece. Omul arzător arde de iubire faţă de Dumnezeu şi împlineşte legea Lui, ca pe o necesitate a sufletului său”, spunea el.
„Starea contrară este cea de răceală, când problemele religioase nu sunt dragi omului, şi are faţă de aceste probleme o atitudine profund indiferentă. La biserică merge o dată pe lună, şi hotărârile ei nu se grăbeşte să le împlinească, dar se întâmplă ca un astfel de om, auzind chemarea Domnului, deodată să se aprindă şi cu paşi siguri să meargă pe calea binelui. Omul călduţ se găseşte în cea mai primejdioasă stare: el merge la biserică, posteşte, dă milostenie şi de aceea crede că la el toate sunt bune, că el este mai bun decât mulţi alţii şi aceasta îl ucide.”
Stareţul s-a născut în 1845 la Samara şi a fost botezat cu numele de Pavel, îmbrăţişând cariera militară.
Chemarea spre cele ale duhului a simţit-o în timpul unei boli care ar fi putut să-i fie fatală.
Bolnav de pneumonie, simţea că nu mai are mult de trăit. L-a rugat pe subofiţerul sanitar să-i citească din Sfânta Evanghelie şi şi-a pierdut cunoştinţa. Atunci a văzut o lumină din cer şi întreaga viaţă, cu toate păcatele, i-a trecut prin faţa ochilor. O voce i-a spus să meargă la Mănăstirea Optina, dar doctorii nu credeau că-şi va mai reveni ca să ajungă acolo.
S-a vindecat şi a vizitat mănăstirea în 1889, când stareţ era chiar Sfântul Ambrozie de la Optina. Acesta l-a sfătuit să-şi pună în ordine treburile lumeşti, iar după doi ani i-a dat binecuvântare să se închinovieze la Optina în trei luni.
Tocmai atunci i s-a propus lui Pavel o promovare la rangul de general, cerându-i-se să-şi amâne retragerea din armată. Însă, chiar în ultima zi din cele trei luni, el şi-a rezolvat toate problemele şi s-a dus la Optina, unde Sfântul Ambrozie era deja depus în sicriu în biserica mănăstirii.
În 1892 a fost acceptat ca novice şi un an mai târziu a fost tuns rasofor. A primit în secret Schima Mică în decembrie 1900, când s-a îmbolnăvit grav, şi a primit numele de Varsanufie.
La începutul războiului ruso-japonez din 1904, a fost trimis în Orient ca preot militar, având misiunea de a se îngriji de sufletele soldaţilor răniţi.
Din 1905, a fost numit egumen, restabilind în scurt timp ordinea, disciplina, plata datoriilor, repararea clădirilor şi împletind stricteţea cu grija părintească pentru obşte şi fiii duhovniceşti.
Prin 1908, Sfântul Varsanufie părea să se îmbolnăvească tot mai des, vorbind tot mai mult despre clipa despărţirii de această lume. În aprilie al aceluiaşi an, cineva i-a trimis un pachet în care se afla Marea Schimă. Îşi dorea de mult să fie tuns în Schima Mare înainte de a muri, aşa că a văzut în aceasta un semn că se va duce la Domnul.
Într-o noapte de iulie 1910, părintele s-a simţit atât de rău, încât a trebuit să iasă din biserică în timpul privegherii şi să se întoarcă la chilia lui. În dimineaţa următoare nu mai putea sta singur pe picioare. În acea noapte a fost tuns în Schima Mare.
Dumnezeu l-a vindecat din nou şi după această boală, dar la Optina au apărut probleme cu fraţii mai noi, astfel că sfântul s-a retras la altă mănăstire, unde, în 1913, şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
„Credeţi-mă, sfinţiţi părinţi şi fraţi, că toate faptele şi dorinţele mele au năzuit către un singur lucru – să păstrez sfintele învăţături şi poveţe ale părinţilor nevoitori din vechime şi ale marilor noştri stareţi, în toată frumuseţea lor minunată şi dumnezeiască. Să le feresc de diferitele influenţe vătămătoare ale acestui veac, căci începutul lor este mândria satanică, iar sfârşitul – focul nestins şi chinul nesfârşit!” a spus sfântul înainte de a-şi da sufletul în mâinile Domnului (Patericul de la Optina, Ed. Egumeniţa, Galaţi, 2012).

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 458, Ultimul acces: 2026-10-13 10:31:30